Jocurile copilariei versus jocurile vietii de adult

Nemira_rosu (1)

Unul din jocurile preferate ale copilariei mele a fost si este jocul de table, un joc al hazardului dar si al norocului in acelasi timp ,asa cum se intampla si in viata de zi cu zi. Aruncatul cu zarul imi sugereaza mana destinului care actioneaza asupra omului. Depinde de fiecare in parte pe ce linie a tablei hotaraste sa se mute. Jocul de table este ca o scoala de lupta, in care cei doi protagonisti se incranceneaza sa castige. Avem de-a face cu o urzeala pe care mintea fiecaruia o tese, asemeni unui paianjen cu scopul de a-l prinde pe adversar in plasa si de al devora incetul cu incetul sau dintr-odata.

Uneori in viata avem norocul de a da numai duble mari  ceea ce echivaleaza cu o pozitie sociala foarte buna. Alteori dam numai zaruri mici chinuindu-ne ca in jocurile foamei sa-i ajungem pe ceilalti din urma. Unii dintre noi oscileaza intre zarurile mari si cele mici, sunt cei care duc o viata decenta- asa numita clasa de mijloc. Unele partide iti raman in amintire toata viata, pentru ca ele au reprezentat jocuri importante in viata ta.

0 (2)

Imi amintesc de prima partida de table pe care am jucat-o cu tatal meu, el m-a invatat regulile jocului si m-a facut sa-l iubesc. Era unul din modurile prin care noi doi petreceam timp impreuna, ceea ce pentru mine a reprezentat foarte mult, caci jocul devenise un pretext pentru ca noi doi sa putem discuta linistiti problemele ce se iveau in viata mea de copil. Tata imi dadea sfaturi, pe care nici astazi nu le-am uitat. Si astazi, cand arunc zarurile, in coltul ochilor apare o boaba de roua, caci mintea mea se duce automat catre amintirea tatalui meu si a copilariei care a trecut atat de repede. Astazi joc table cu fratii mei si ne amintim impreuna de vremurile in care tatal nostru traia si ne dadea prin intermediul acestui joc o multime de lectii de viata. Zarurile mici, pe care punctele abia se mai vedeau zbarnaiau pe tabla de lemn construita de mainile dibace ale tatalui meu, caci pe vremea aceea nu se gaseau jocuri de cumparat. Piesele erau confectionate din niste nasturi imbracati in panza colorata cu alb si negru, iar liniile pe care mutam piesele erau desenate de el cu vopsea.Uneori in timp ce jucam mama ne privea cu dragoste in usa camerei.

In viata noi oamenii suntem asemenea unor piese de table. Dumnezeu arunca zarurile, pentru fiecare dintre noi urmand ca noi sa alegem directia in care sa facem mutarea cea mai potrivita. Avem asadar liberul arbitru, puterea de a decide ce mutare dorim sa facem, chiar daca zarurile ne sunt aruncate de catre divinitate. Unii oameni, doresc sa primeasca in dar o noua sansa, ei nu sunt multumiti cu zarul pe care mana destinului la dat pentru ei, nu pot accepta un zar mic si atunci se pierd in neant. Altii incearca sa nu respecte zarul ce le-a fost harazit si arunca ei un alt zar, jucandu-se dea Dumnezeu: uneori reusesc insa alteori platesc cu viata lor, incercarea facuta.

Articolul este scris pentru SuperBlog 2013.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s