Bisericuța Ciolpani, o delicată împărăție de duh și de lemn

Biserica-1_w169_h125_q100

Aproape de orășelul băcăuan Buhuși, la capătul unui drum stricat, ce urcă, gâfâind, cea mai înaltă colină dimprejur, se zăresc acoperișurile câtorva case, turlele semețe ale unei biserici mândre, de zid și-o împletire deasă, de crengi și de frunziș, dincolo de care nu știi ce să bănuiești. Numai după ce te apropii binișor afli minunea: Dealul Runc și-a scos din buzunar o palmă, a făcut-o căuș, iar Cerul a așezat acolo o plăsmuire de lemn în care și-a făcut casă – bisericuța Ciolpani.

Cât o fi hălăduit, pe Runc, Ciolpan – suli­țaș în armia domnului moldovean Petre Șchiopul – până să fi găsit căușul blând în care-a ridicat primul schit, la 1590? Dealul n-are glas să spună, dar locul, prin frumu­se­țea lui, e cel mai bun tălmaci. Neted pe culme, ca o tipsie, te la­să să privești în toate zările. Nicăieri nici o adâncitură, nici un loc mai tainic, mai ascuns trecătorului. Când te aștepți mai puțin, tipsia dealului se prăvă­lește, ascunzând ce numai cu un pic înainte părea că e gata să-ți arate. Acolo, într-o scobitură înfă­șu­rată de trupul blând al dealului, se află bisericuța de lemn de la Ciolpani. Păzită strașnic de înlănțuirea de clorofilă a pomilor dimprejur, abia-abia o poți zări. Contururile i se disting doar după ce te apropii. De mică ce-i, gân­dești c-ar încăpea în două brațe de voinic. O cutiuță cioplită cu dichis în lemn trainic, de stejar, învăluită în liniște și în lumină. În aerul cald al după-a­mie­zii, un duh nepământean co­pleșește totul în jur. Ruptă de zgomotele și de vuietul lumii, întovărășindu-se numai cu ne­sfâr­șitul albastru de deasupra, bi­sericuța e un strașnic legământ al vieții acesteia cu veșnicia. „E ca un chivot”, spune maica sta­reță Lucia Chirvase, de parcă mi-ar fi ghicit gândurile.

interior_w169_h125_q100

Pe locul micii biserici de lemn, aveam să aflu, vajnicul sulițaș Ciolpan a ridicat, la sfârșitul veacului al XVI-lea, un schit așezat sub ocrotirea Sfintei Treimi. Apoi s-a făcut monah, luând numele de Hariton, închinându-I lui Dumnezeu nu numai schitul, ci însăși viața sa. După moartea lui, soția și fiica au donat așezământul Mănăstirii Bisericani, din ținutul Neamțului, sub oblăduirea căreia s-a aflat vreme de aproape un secol și jumătate. La 1730, pe temeliile acestui schit, medelnicerul Teodor Cantacuzino, împreună cu frații săi, au ridicat bisericuța de lemn ce se vede și astăzi, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae.

Tradiția monahală a fost continuă aici, până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când, spun mărturiile localnicilor, maicile de la schit „se ocupau cu agricultura și olăritul”. Apoi, pentru o perioadă destul de lungă, locașul a devenit biserică de parohie, filie a Parohiei Orbicul de Jos, județul Neamț, iar pe urmă parohie de sine stătătoare.

Apoi, până în 1991, bisericuța s-a aflat sub administrarea Mănăstirii Runc, din apropiere. Viața monahală a fost reluată aici, în 1991, iar ctitoria aflată sub ocrotirea Sfântului Nicolae a redevenit schit de maici. Astăzi bisericuța de lemn face parte din Ansamblul monahal al Mănăstirii Ciolpani (jud. Bacău), alături de biserica-soră, ridicată din zid (1991-1997), cu hramul „Sfântul Mucenic Emilian”.

pomelnic_w169_h125_q100

„Noi am venit aici în 1991și numai bisericuța asta am găsit-o, într-o stare jalnică. Era căptușită pe exterior și pe interior cu niște carton presat. Am dat jos acest carton, am tratat lemnul, am schimbat tălpile putrede, am decapat vopseaua de pe grinzi. Am schimbat acoperișul, fiindcă prin cel vechi ploua. Practic, am refăcut-o din temelii și acum se prezintă după cum o puteți vedea. E comoara noastră”, explică maica stareță în timp ce urcăm treptele spre mica lume de lemn ce ni se așază în față. Și are perfectă dreptate. Iar măicuțele, după migăloasa și dificila muncă de restaurare, cu dragoste și cu sporită atenție, au grijă ca nimic să nu-i primejduiască atâta de gingașa alcătuire.

Pereții de bârne nu-s mai înalți decât un copilandru, ferestruicile – fix cât o palmă, ușa te primește numai cu capul plecat. Locașul parcă-i cioplit în trunchiul unui stejar bătrân. De altfel, odinioară, spune legenda, locul era căptușit de codri deși. Din stejarul „de pe loc” ar fi fost, se pare, ridicată și bisericuța. Iar bârnele zdravene, drepte, neîncovoiate de timp, constituie cea mai vie mărturie în sprijinul legendei.

ferestruica_w169_h125_q100

Biserica de lemn „Sfântul Ierarh Nicolae” a Mănăstirii Ciolpani este ridicată din bârne de stejar, așezate pe „tălchi” de stejar și pe temelie de piatră de râu și încheiate la colțuri „în coadă de rândunică”. Pentru întreg ansamblul au fost folosite doar cuie de lemn. Ceea ce impresionează cu adevărat sunt dimensiunile. Din observațiile mele, locașul ar fi, după biserica de lemn de la Dobrinăuți – Hăpăi, din județul Botoșani, al doilea cel mai mic construit din lemn din întreaga Moldovă. Acoperișul, inițial de șindrilă, a primit la reparațiile din 1913 învelitoare de tablă, reînnoită în 2002.

La exterior se remarcă frumoasele console „aripă de înger” pe care se sprijină umbrela aco­pe­rișului. Tot la exterior poate fi admirat și portalul de intrare în biserică, cel pe care găsește o suită de motive româ­nești vechi (rozeta, zigzagul), valoroase arhetipuri ale artei tradiționale a lemnului. Acest decor minunat a fost, de altfel, apreciat încă din 1972 de cercetătorii Ioana Cristache Panait și Titu Elian, care subliniau că „meșterul decorator acordă o atenție deosebită chenarului ușii de intrare, înfrumu­sețării lui; de­sene geometrice într-o gamă variată, profile, frânghii, flori”.

Inițial, bisericuța a avut doar Altar, naos și pronaos. În secolul al XVIII-lea i s-au adăugat absidele laterale, precum și un mic pridvor, înlăturat însă în timpul amplelor lucrări de restaurare din anii 2000-2002.

De asemenea, merită amintite cele trei pisanii-document ale bisericuței, prima datând din anul ctitoririi, 1730, cea de-a doua din 1846, iar cea de-a treia din anul 2002.

icoana_w169_h125_q100

Interiorul e și el rânduit la scară mică. Umăr la umăr, doar vreo câteva suflete își pot găsi locul la ceas de rugăciune. Dar aici, frumusețea bisericii se amplifică, te învăluie blând, crește, îmbiindu-te să o descoperi pas cu pas. Două catapetesme, pictate în două stiluri diferite, restaurate după toate normele, îmbracă și înnobilează bisericuța pe dinăuntru. „Părintele nostru duhovnic, Emilian Panait, care este ctitorul mănăstirii, a achi­ziționat catapeteasma de la o biserică veche, de secol XVIII, distrusă în vremea comuniștilor, iar noi am așezat-o aici. E o pictură de valoare. Noi, când am venit aici, am găsit o catapeteasmă în stil naiv”, spune maica stareță Lucia Chirvase. Zestrea picturală a catapetesmelor este completată de câteva icoane vechi, aparținând bisericuței dintru început, de un diptic al ctitorilor, dar mai ales de icoana „Sfântului Ierarh Nicolae”, despre care tradiția locului spune că ar fi făcătoare de minuni.

 vedere-spre-ciolpani_w169_h125_q100

Numele așezării Ciolpani vine, potrivit documentelor vechi, de la un anume Ciolpan, sulițaș în vremea domniei lui Petru Șchiopu, cel care stăpânise moșiile din zona în care mai târziu avea să se înființeze târgul Buhuși. După ridicarea biseri­cuței de lemn, în 1730, de către medelnicerul Teodor Cantacuzino, pe ruinele fostului schit ridicat de Ciolpan, în jurul ctitoriei s-a înfiripat o mică așezare, ce a luat denumirea ctitorului – Ciolpanul. Astăzi, în jurul așeză­mântului monahal de la Ciolpani mai stăruie un pumn de case, însuflețind coama dealului Runc și drumul ce duce spre mănăstire. Toate alcătuiesc acum doar o stradă aflată în componența orașului Buhuși.

În secolul al XVIII-lea, satul aparținea județului Neamț și avea, conform unui recensământ din 1772-1774, 14 case. La sfâr­șitul secolului al XIX-lea, localitatea Ciolpani era parte componentă a comunei Costișa, plasa Bistrița, județul Neamț. Mai apoi, micul cătun, ca și târgul din apropiere – Buhuși, a trecut în componența județului Bacău. Ciolpanii se găsesc la 3 kilometri distanță de orașul Buhuși și la circa 30 de kilometri de Bacău, orașul-reședință de județ.

Sursa: Ziarul Lumina

Patru angajaţi de la Poşta Buhuşi, suspectaţi că dădeau cămătarilor alocaţiile şi pensiile unor persoane

index

Polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău au efectuat 6 percheziţii la persoane bănuite de comiterea infracţiunilor de şantaj, camătă şi abuz în serviciu, cu un prejudiciu de 300.000 de lei, unde 10 persoane au fost reținute.

La data de 15 iunie, a.c., poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale și ai Poliției Oraşului Buhuşi din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău au efectuat şase percheziţii la locuinţele unor persoane bănuite de săvârşirea infracţiunilor de şantaj, camătă şi abuz în serviciu, dar și la Oficiul Poștal Buhuși.

Perchezițiile au vizat documentarea şi probarea activităţii infracţionale a şase persoane care, în perioada 2013 – 2015, ar fi dat bani, la diferite persoane din oraşul Buhuşi, percepând în acest sens o dobândă între 50% şi 100%, la fiecare şase luni.

În vederea recuperării sumelor de bani împrumutate, persoanele bănuite ar fi recurs la ameninţări cu acte de violenţă asupra persoanelor vătămate şi membrilor de familie ale acestora.

De asemenea, au fost vizați și patru funcţionari poștali, care şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu înmânând sumele de bani aferente ajutoarelor sociale, pensiilor şi alocaţiilor de stat cuvenite persoanelor vătămate sau membrilor familiilor acestora altor persoane decât beneficiarii de drept.

Astfel, respectivii funcţionari efectuau predarea sumelor de bani cuvenite persoanelor vătămate, direct persoanelor bănuite de săvârsirea infracțiunilor de camătă si santaj.

În urma perchezițiilor au fost identificate şi ridicate în vederea cercetărilor, înscrisuri şi sume de bani, iar până în prezent au fost identificate peste 50 de persoane care ar fi fost victime.

Polițiștii au pus în executare 9 mandate de aducere, iar 10 persoane au fost reținute pe o perioadă de 24 ore, urmând ca astăzi, 16 iunie, să fie prezentați magistraților cu propunere de arestare preventivă.

Cercetările sunt continuate pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale, identificarea tuturor persoanelor vătămate şi stabilirea exactă a prejudiciului cauzat în dauna acestora.

Magistrații au hotărât ieri emiterea de mandate de arest pentru 30 de zile pentru șase din cele 10 persoane reținute cu o zi înainte.

Este vorba despre cei patru funcționari poștali și două persoane acuzate de cămătărie și șantaj.  Celelalte patru persoane au fost plasate sub control judiciar.

Sursa: Bacau.Net

Judecatori din Bacau, speriati de o asociatie care vorbeste despre abuzurile magistratilor

 s560x316_balanta1_copy
Opt bacauani cu vârste cuprinse intre 60 si 80 de ani s-au gândit sa infiinteze o asociatie a victimelor abuzurilor magistratilor * denumirea a bagat spaima in judecatorii care au trebuit sa decida daca dau sau nu personalitate juridica asociatiei * si nu au dat, argumentând ca fondatorii au in intentie sa “incite la nesupunere fata de masurile autoritatii judecatoresti” * cu ceva ani in urma, o alta asociatie a victimelor magistratilor, din Bucuresti, a intâmpinat aceleasi piedici, dar a reusit sa câstige la CEDO, inclusiv despagubiri.

Corneliu Balan (76 ani), fost deputat in perioada ’92 – ’96 si expert parlamentar urmatorii patru ani, a deschis actiune in instanta, anul trecut, pentru inregistrarea asociatiei in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor.

Conform statutului, Asociatia Victimelor Abuzurilor Magistratilor din România are ca scop promovarea si apararea drepturilor si libertatilor omului si isi propune sa acorde consultanta si consiliere in acest domeniu, sa dezvolte programe proprii si parteneriate cu autoritatile publice din tara si strainatate, organizarea de marsuri, manifestatii publice si alte activitati de sensibilizare a opiniei publice. Totul cu respectarea legii.

Chiar si asa, obiectivele propuse si, in special, denumirea asociatiei care face referire la “abuzurile magistratilor” i-au speriat in asa hal pe judecatori ca au respins la unison toate actiunile legate de asociatie depuse in instantele din Bacau, cu justificari din cele mai bizare.

Prima piedica a venit de la Ministerul Justitiei care a refuzat eliberarea dovezii de disponibilitate a denumirii. “Inca o dovada a abuzurilor din justitie, in contradictie cu Constitutia României si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, aprobata de ONU si ratificata de Parlamentul României”, a fost reactia lui Balan. Cum motiveaza Ministerul Justitiei? Pe baza aceleiasi Constitutii. “Scopul ce reiese din denumirile asociatiilor (doua variante propuse, n.r.) este in contradictie cu art. 40, alin (2), din Constitutia României, care prevede ca organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, integritatii sau a independentei României sunt neconstitutionale.

Denumirile asociatiilor sunt neconstitutionale prin faptul ca un grup de persoane stabileste când este o hotarâre judecatoreasca nedreapta, legitima sau o expresie a ilegalitatii”, arata Ministerul Justitiei, desi in statutul asociatiei nu se regaseste o astfel de intentie de a pune la indoiala o hotarâre judecatoreasca, ci doar aceea de a da posibilitatea victimelor abuzurilor de a se asocia. Interpretarile pe marginea obiectivelor asociatiei continua in aceeasi nota: “Particularii nu au calitatea sa constate nedreptatea, neregulile sau ilegalitatile comise de catre magistrati, intrucât doar autoritatile statului sunt indrituite sa faca investigatii in aceasta privinta si au competenta de a pronunta concluzii in asemenea chestiuni”, este explicatia Ministerului Justitiei.

Nici magistratii de la Judecatoria si Tribunalul Bacau nu au vazut cu ochi buni infiintarea unei asociatii care sa reuneasca victime ale abuzurilor din sistemul judiciar. Justificarile pentru respingerea actiunilor fac trimitere, culmea, tot la Constitutie. Magistratul de la Judecatoria Bacau care s-a pronuntat in acest dosar s-a simtit intimidat de marsurile si manifestatiile publice de care se vorbeste in statut.

Iar concluzia “logica” la care a ajuns a fost ca “scopul asociatiei, interpretat prin raportare la denumirea asociatiei, contravine Constitutiei, deoarece rezulta ca un grup de persoane stabileste când o hotarâre este abuziva, ilegala, iar prin activitatile stipulate in statut, se incita la nesupunere fata de masurile autoritatii judecatoresti. Calitatea de «victima a abuzurilor magistratilor» nu poate fi stabilita in mod arbitrar de o persoana particulara”, motiveaza magistratul de la Judecatoria Bacau.

Zbucium mare a fost si la Tribunal, instanta care a respins, la rândul ei, actiunea asociatiei, pe motiv ca “din scopul asociatiei, interpretat prin raportare la denumirea asociatiei, rezulta ca obiectivul asociatiei este si acela de a stabili «calitatea» de victima a unei persoane si daca o hotarâre judecatoreasca este nelegala si abuziva”.

“Vom cere la CEDO aprobarea constituirii asociatiei, cu despagubiri legale si constitutionale”, anunta Corneliu Balan, revoltat de deciziile instantelor din Bacau. “Noi nu ne organizam sa intram in transee si sa pregatim armele pentru suprimarea justitiei, din contra, noi militam pentru respectarea legii si a dreptatii, pentru ca unde nu este justitie, este abuz si haos”, arata Balan.

Ideea infiintarii unei astfel de asociatii a pornit de la cele 4.000 de memorii primite de Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, in 2013, la care s-a raspuns sec ca justitia este independenta.

“Independenta? La noi e dictatura! Nimeni niciodata nu s-a sesizat sa-i intrebe pe judecatori de ce au dat condamnari abuzive, in cazul celor care au fost in final achitati. Nu exista nicio lege care sa stabileasca vinovatia magistratilor si sanctiuni pentru abuzuri. Peste tot auzim ca magistratul este suveran. Si nu e o problema daca respecta legea si daca o aplica la fel pentru toti, asa cum spune Constitutia, fara discriminari”, mai precizeaza Corneliu Balan.

Corneliu Balan a facut sesizare si la Curtea Constitutionala, institutie care, in raspunsul dat, vorbeste despre incalcarea art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (dreptul la asociere), dar face referire si la hotarârea CEDO, din 14 ianuarie 2014, data in actiunea deschisa de Asociatia Victimelor Magistratilor din România. Asociatia este din Bucuresti si a intâmpinat aceleasi piedici in momentul in care a cerut acordarea personalitatii juridice. Fondatorii nu doar ca au câstigat la CEDO dreptul de a infiinta asociatia, dar au obtinut si despagubiri materiale si morale de 2.000 euro.

“Curtea a constatat incalcarea art. 11, considerând ca refuzul instantelor române de a acorda personalitate juridica si de a inscrie Asociatia Victimelor Magistratilor din România in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor contravine libertatii de asociere, fiind o masura disproportionata si nejustificata intr-o societate democratica.

Asociatia reclamanta a invocat in fata Curtii decizia instantelor nationale de respingere a cererii cu motivarea ca scopul asociatiei era vadit neconstitutional si urmarea uzurparea puterii judecatoresti, nerespectarea hotarârilor instantelor si crearea unui sistem judiciar paralel. (…) Scopul real avut in vedere la momentul constituirii asociatiei, conform reclamantilor, era acela de sprijinire a sistemului judiciar prin captarea atentiei publice asupra potentialelor abuzuri si erori judiciare”, se arata in decizia CEDO.

“Având in vedere ca motivarea instantelor nationale a vizat o simpla presupunere cu privire la adevarata intentie a membrilor asociatiei, Curtea a constatat ca refuzul inregistrarii acesteia din urma nu a fost determinat nici de o nevoie sociala stringenta, nici suficient de convingator argumentat, fiind o masura luata inainte ca asociatia reclamanta sa-si inceapa efectiv activitatea.” – decizia CEDO.
Victime ale abuzurilor magistratilor exista cu adevarat. Si nu o spun “particularii”, ci hotarâri date tot de instante judecatoresti. Despre una din erorile judiciare vorbeste Vasile Tataru, un bacauan condamnat pe nedrept pentru uciderea profesorului de matematică din Grigoreni, Gheorghe Cernat. A stat pe nedrept in arest aproape trei ani dupa care a fost achitat, din lipsa de probe. Anul trecut, barbatul a deschis actiune în instanta împotriva statului român si cere despagubiri materiale de 63.718 lei si 1.000.000 lei daune morale. Daca va câstiga, banii vor fi dati din bugetul statului, adica din buzunarele noastre.
Sursa:Desteptarea. ro

Justitia cu DEX la purtator

images

Adus de spate, cu o privire abatuta si oarecum ingrijorat, un batrân la vreo 75 de ani si nu mai mult de 40 de kilograme a venit asa, de capul lui, in instanta sa-si ceara drepturile. Nu are prea multi bani in buzunar dupa pantalonii decolorati de ani, dar a auzit pe la televizor ceva de accesul la Justitie.

Agitatia din sala de judecata il cam intimideaza si se simte putin descurajat de siguranta ostentativa cu care-l priveste “partea adversa”, juristul unei institutii publice. In sala se face liniste, incepe sedinta condusa de o judecatoare care i-ar putea fi nepoata.

“Autoritatea de lucru judecat, despre aceasta exceptie discutam, de ce nu intelegeti?”, este fraza care-l izbeste pe batrân de câteva ori la rând. Omul e buimac, si pentru ca nu intelege in ce limba se vorbeste, dar nu pricepe nici iritarea judecatoarei. El nu-si vrea decât casa, nu-si cere decât dreptul lui, niciun ban in plus.

Nici cei din sala nu inteleg de unde e “autoritatea” asta si cu ce se ocupa, dar zâmbesc superior si comenteaza ironic. Judecatoarea isi pierde rabdarea si ii spune batrânului sa-si angajeze avocat daca nu intelege despre ce e vorba.

Nu de alta, dar sa nu pierdem timp degeaba! Oameni buni (ma refer la judecatorii care au uitat sa vorbeasca româneste), apropo de timp, mai putin ar dura sa va exprimati intr-un limbaj accesibil celui din fata dvs.

Nu aveti de ce si pe cine sa impresionati cu un vocabular academic si nici dreptul sa umiliti oamenii mai putin instruiti sau care nu-si permit un avocat care sa le traduca ce vorbiti. Inteleg ca in documente trebuie scris in astfel de termeni, dar in cazul acesta, ca sa fim corecti pâna la capat, nu inteleg de ce unii dintre magistrati nu au invatat unde sa puna virgulele.

Dar e alta discutie. Cert este ca nu toata lumea doarme cu DEX-ul la cap si ca judecatorul, daca este de buna credinta si are respect macar pentru vârsta unui om, nu se cramponeaza de un limbaj de lemn doar ca sa scape de un dosar.

Privind scena revoltatoare din instanta, nu m-a putut duce gândul decât la altele la fel de aberante, cum dna judecator isi ia la rost sotul ca a ajuns “tardiv” acasa sau cum le explica celor mici ca borsul s-a “perimat”. Ce-ar fi daca si medicii ne-ar lua la rost ca nu am venit cu avocatul dupa noi ca sa ne traduca limbajul de specialitate?!

Sursa: Desteptarea.ro