10 obiceiuri periculoase, ce îți ucid lent creierul.

creir-1

1. Refuzul la micul dejun

Persoanele care nu iau micul dejun, au nivelul scăzut de glucoză în sânge, ceea ce duce la activitatea scăzută a creierului.

2. Mâncatul în exces

Dacă îți permiți să faci abuz de mâncare, organismul depozitează colesterol în vasele sangvine, inclusiv cele din creier.

3. Fumatul

Țigările dăunează creierul, nimicind celulele acestuia. Mai mult decât atât, ultimele cercetări arată că fumatul poate fă cauza bolii Alzheimer.

4. Consumul excesiv de zahăr

Mai mult zahăr – mai multe toxine, kilograme în plus și mai puține substanțe folositoare.

5. Poluarea aerului

Acest factor puțin depinde de tine, dar trebuie să știi că dacă creierul suferă lipsă de oxigen, activitatea lui scade.

6. Insuficiența de somn

Dacă dormi prea puțin, nu te aștepta la nimic bun, pentru că insuficiența de somn duce la moartea celulelor creierului.

7. Substanțe narcotice și alcool

Aceste lucruri duc la urmări grave ireversibile în zona creierului.

8. Lucrul în timpul bolii

În cazul îmbolnăvirii, organismul își concentrează toate resursele pentru a lupta cu boala. În aceste perioade, creierul nu primește destul oxigen.

9. Lipsa de stimulare și dezvoltare 

Creierul are nevoie de dezvoltare continuă, deci în locul TV-ului va fi mult mai folositoare o carte sau o partidă de șah.

10. Lipsa discuțiilor

Conversația la fel reprezintă o modalitate de stimulare a creierului. Astfel memorizezi fapte, cuvinte noi și felurite fraze.

Creierul – este bogăția noastră. Ai grijă de el și izbăvește-te de aceste obiceiuri proaste.

Sursa:Eu stiu

Anunțuri

Mihai Eminescu

eminescu_1-jpgwidth211

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al 7 din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu: „Fiind băiat…” sau „O, rămîi„.

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5 din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia „La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tarziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii.

Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în „Familia„, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris si face traduceri din germană.

Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la „Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în „Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.

În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc. Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

Sursa :www.istoria.md

 

 

 

 

7 beneficii neştiute ale ceaiului verde

index

Ai nevoie de ceva care să te energizeze şi să te ajute să te concentrezi? Nu te grăbi să bei o cafea! Ceaiul verde are aproape acelaşi efect şi este un ajutor de nepreţuit pentru sănătate.

Încă din Antichitate, chinezii ştiau că acest ceai este un remediu eficient, care te ajută să scapi de dureri de cap şi-ţi dă o bună stare de spirit. În prezent, cercetătorii au descoperit mult mai multe avantaje pe care ţi le aduce consumul lui.

1. Ascute mintea şi dă energie

Ceaiul verde are un conţinut mai mic de teină decât ceaiul negru, dar are totuşi un efect energizant. De aceea, este utilizat cu succes în tratarea oboselii cronice. Pentru cei care au nevoie doar de un mic impuls, acest ceai este mai bun decât cafeaua. Efectul este mai slab, dar durează mai mult şi-ţi creşte capacitatea de a te concentra.

2. Încetineşte îmbătrânirea

Ceaiul verde combate efectele poluării prin antioxidanţii pe care îi conţine. Luptă împotriva radicalilor liberi produşi de poluare, fum de ţigară, gaze de eşapament şi de raze ultraviolete, care ne îmbătrânesc înainte de vreme. Pentru efecte vizibile la nivelul tenului, foloseşte şi cremele care conţin extract din ceai verde.

3. Reduce formarea colesterolului „rău”

Consumul de ceai verde scade nivelul colesterolului „rău” şi creşte nivelul celui „bun”. Astfel, după o masă copioasă cu multe grăsimi, o cană cu ceai verde ar putea atenua efectele negative ale acestora.

4. Are efect diuretic şi detoxifiant

Ceaiul verde deblochează rinichii şi previne retenţia de apă. Ajută şi la reglarea tranzitului intestinal, stimulează ficatul şi întregul sistem digestiv, asigurând astfel detoxifierea organismului.

5. Ajută în tratamentul cancerului

Pe lângă faptul că poate preveni cancerul de piele, ceaiul verde este şi un adjuvant în tratamentul altor tipuri de cancer. Corpul face faţă mai bine terapiei cu citostatice sau tratamentelor cu raze cobalt, dacă se consumă ceai verde în perioada respectivă.

6. Scade riscul apariţiei cariilor dentare

Consumat după masă, previne cariile, prin eliminarea tartrului şi prin distrugerea bacteriilor.
Prin conţinutul său ridicat de fluor, ceaiul verde întăreşte smalţul dinţilor şi-l face rezistent la acizii care îl atacă. Cu cât ceaiul este menţinut mai mult în gură, cu atât este mai eficient.

7. Indicat în curele de slăbire

Acest ceai conţine o substanţă care blochează o enzimă responsabilă de transformarea zaharurilor consumate în zaharuri simple, care apoi se depun. Astfel, ceaiul verde ne ajută să ne păstrăm glicemia constantă, iar senzaţia de foame este diminuată. În plus, zaharurile nu se depun, ci se transformă în energie, ceea ce îţi va da un tonus excelent.

Cum se consumă

Modul de preparare a ceaiului este foarte important: torni apa clocotită într-un vas de ceramică sau într-unul smălţuit doar pentru a încălzi vasul, după care o arunci. Pui apoi câte o linguriţă de ceai verde pentru fiecare ceaşcă. Adaugi apă fierbinte şi laşi la infuzat timp de trei minute.

Dacă îl ţii mai mult, creşte cantitatea de teină. Pentru a te apăra de radicalii liberi şi pentru celelalte efecte benefice sănătăţii tale, bea cel puţin o cană de ceai verde pe zi. În curele de slăbire, bea trei-patru căni pe zi. Nu-l consuma după ora 17.00, pentru că îţi poate da insomnii.

Sursa: Clik! Sanatate